Limbajul trupului sau cum poți fi trădat de propriul corp...

          E imposibil ca de-a lungul timpului să nu fi descoperit la cei din jurul tău reacţii, atitudini sau anumite mişcări  prin care să realizezi că aceştia disimulează într-un fel adevărul, încearcând să ascundă ceva... De asemenea nu se poate să nu fi fost chiar tu trădat de gesturi în anumite momente când ţi-ai fi dorit ca ceea ce exprimi să fie recepţionat de ceilalţi doar din vorbele tale. Şi asta pentru că există poate mii de semne şi mesaje non-verbale pe care le "emanăm". Freud era de părere că oamenii nu sunt în stare să-şi ascundă definitiv sentimentele de ceilalţi şi spunea că: „oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele, mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui."

           De cele mai multe ori, fără să ne dăm seama, comunicăm non-verbal. Comunicarea verbală este utilizată cu precădere pentru transmiterea informaţiilor, în timp ce canalul non-verbal este utilizat pentru exprimarea atitudinii interpersonale, uneori chiar pentru a înlocui mesajele verbale. Cum aşa? Ei bine e de ajuns uneori ca o persoană să arunce o privire "plină de venin" sau din contră o femeie să-şi treacă mâna prin păr şi să privească "într-un anumit fel"  pentru ca interlocutorul să priceapă intenţia mai bine exprimată decât într-o mie de cuvinte...

          Să nu crezi că trebuie să fii foarte înzestrat mental sau psiholog ca să înţelegi semnificaţia a mare parte din aceste semnale... Orice mamă va face diferenţa între plânsul pruncului ei care "îi spune" că îi e foame sau că îl doare ceva. Alt exemplu clarificator ar fi acela al filmului mut: fiecare actor îşi folosea îndemânarea pentru a comunica -bineînţeles non-verbal- utilizând gesturi şi semnale ale trupului pentru a se exprima eficient. Şi să-mi spună mie cineva că nu a priceput filmele lui Stan şi Bran sau ale lui Charlie Chaplin sau că nu a înţeles umorul lor, că nu a izbucnit în râs la gagurile lor...

          Aşadar  tot timpul corpul te trădează: modul cum stai pe scaun spune imediat dacă eşti interesat de discuţie sau nu, poziţia corpului în timpul mersului exprimă încrederea în propria persoană, felul cum strângi mâna cuiva în semn de salut evocă dominarea respectiv supunerea, roaderea unghiilor arată clar că persoana în cauză se află sub presiune şi face o încercare inconștientă de a-şi redobândi siguranţa, spaţiul fizic existent între două persoane care îşi vorbesc, dezvăluie intimitatea dintre ele, transpirația excesivă sau frământarea mâinilor arată stresul la care e supus cineva...

          Dar ochii? Ochii sunt aliații noștri sau niște trădători perfizi? În ochi se pot citi imediat bucuria, tristeţea, iubirea, ura, dezamăgirea, curajul... Nu contează că sunt albaștri, verzi, negri sau căprui, ochii "vorbesc" mult mai mult decât ne-am dori despre gândurile sentimentele și intențiile noastre. Teoria spune că ochii nu pot minți, ei fiind oglinda sufletului. Dacă știi să "citești" în ochi nu vei fi niciodată amăgit. 

          Psihologii au demonstrat faptul că atunci când o persoană vorbește și privește în dreapta sus, aceasta vizualizează un eveniment imaginar sau „construit” pe loc, așadar minte. În schimb, atunci când privește în partea stângă sus aceasta vizualizează o amintire reală deci teoretic, spune adevărul.

           Ochii au avut dintotdeauna un rol uriaș și în jocul seducției... Când o femeie vrea să seducă un bărbat, se va uita spre el preţ de câteva fracţiuni de secundă. În felul acesta, bărbatul înţelege intenţia femeii. Doi îndrăgostiți își pot "vorbi" doar cu ochii fără a fi nevoie de cuvinte sau mișcări și cu toate astea să se facă perfect înțeleși. Și asta din cauză că în funcție de starea de spirit, de atitudine și de sentimente pupilele se dilată și se contractă, trimițând semnalele aferente. S-a dovedit științific faptul că excitarea, atât la bărbați cât și la femei duce la dilatarea pupilei, fapt interpretat corect de către partener, deși într-o manieră inconștientă...

          Nu numai ochii efectiv ci și privirea poate spune multe. O privire fixă poate exprima conștiința propriei forțe și a puterii de influență asupra celor din jur. Privirea intimă este îndreptată în zona dintre ochi, bărbie și piept, coborând spre corp, pe când cea drept în ochi indică disponibilitatea de comunicare deschisă și directă.

          Mai mult chiar, psihologii au făcut profilul personalității oamenilor și în funcție de culoarea ochilor. Așadar dacă stai de vorbă cu cineva cu ochi albaștri, în principiu vei știi despre el că e o persoană echilibrată psihic, cu multă creativitate, cu memorie vizuală foarte bună, cu înclinație spre cunoaștere și analiză. Cei cu ochii verzi sunt persoane extrem de afectuoase, tandre, însă schimbătoare și deseori labile psihic. Ochii negri demască persoana de încredere, foarte realistă, cu o capacitate de persuasiune uriaşă, tandră, dar şi potenţial aventurieră în dragoste. 

          Așadar de cele mai multe ori gesturile pot spune mai mult decât cuvintele. În relaţiile dintre oameni care se cunosc foarte bine, se întâmplă deseori ca tensiunile să fie rezolvate printr-o simplă îmbrăţişare sau o mângâiere. Și asta mai ales din cauză că bărbaţii înţeleg mult mai uşor gesturile decât cuvintele. De fapt, orice relaţie interpersonală are de câştigat când gesturile oamenilor sunt vi­zibile. Cu cât oamenii sunt mai săraci în gesturi, cu atât sugerează că au mai puţine relaţii şi nu se simt confortabil în grupul respectiv.