Fă-o, mâine poate fi prea târziu...

Mă aflam într-o perioadă destul de agitată a vieţii mele când am primit un email de la un prieten… Îl mai citisem cu ceva timp în urmă pentru că e genul de mesaj care circulă în buclă, însă până atunci nu-i recepţionasem mesajul cu încărcătura emoţională atât de adâncă şi zic eu foarte real...

Era vorba despre o istorioară imaginată sau poate chiar întâmplată cuiva, dar care cu siguranţă va fi trăită de fiecare dintre noi la un moment dat şi pe care o redau mai jos:

“Prietenul meu deschise sertarul dulapului soţiei sale şi scoase un mic pachet învelit în mătase...

-Acesta, îmi spuse el, nu este un simplu pachet, este o piesă de lenjerie...

Desfăcu pachetul şi privi atent mătasea şi dantela...

-L-am cumpărat prima dată când am fost împreună la New York, acum vreo 8 sau 9 ani, dar nu l-a folosit niciodată... Vroia să-l păstreze pentru o ocazie specială. Ei bine, cred că acum e momentul potrivit...

Se apropie de pat şi puse acest pachet alături de alte lucruri aduse de cei de la pompe funebre. Soţia lui tocmai murise... Întorcându-se spre mine îmi spuse cu lacrimi în ochi:

-Să nu păstrezi nimic pentru o ocazie specială... Ţine minte ce-ţi spun: fiecare zi pe care o trăieşti este o ocazie specială...”

Când am terminat de citit, am căzut pe gânduri şi mi-am amintit că de multe ori mi s-a întâmplat să regret oportunităţi pe care le-am ratat uneori intenţionat, ocazii care le-am programat pentru mai târziu sau cărora le-am dat cu piciorul convins fiind că viaţa îmi va pune la dispoziţie alte şi alte prilejuri favorabile...

De cele mai multe ori ne complacem în acea linişte a rutinei zilnice fără să ne dăm seama că ne plafonăm viaţa şi chiar sentimentele. Pe deasupra de multe ori  ne mai şi mândrim, cu puterea noastră de a ne înfrâna dorinţele, cu tăria de a ne feri de riscuri inutile. Cotiturile prea aventuroase ale vieţii le vedem ca nişte ispite care merită să fie ocolite la mare distanţă.

Dar aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, ne trezim peste ani regretând faptul că nu am înfăptuit la timp lucruri pentru care apoi s-a făcut prea târziu. Şi ajungem să  implorăm timpul să se rotească înapoi sau să convingem ceasurile să cunoască sensuri opuse, deşi ştim că nu se mai poate. Apoi, lingându-ne rănile, ne acoperim durerea cu pansamentul promisiunii că, de aici înainte, vom cântări mai atent decizia de a spune „NU” sau  „O FAC MAI TÂRZIU”.

Odată pentru totdeauna trebuie să scoatem din vocabularul nostru expresii de genul „CÂNDVA”, „ÎNTR-UNA DIN ZILELE ASTEA”, „VINE VREMEA CÂND O VOI FACE ŞI PE ASTA” dacă vrem sa ne apărăm de regretele cumplite pe care mai mult ca sigur le vom avea atunci când vom înţelege că am vrea, dar nu mai putem da timpul înapoi ca să ne schimbăm istoria. Sau oare e bine să ne mândrim că am trăit aşa cum se cuvine, judecând după normele altora, spunându-ne tot timpul că nu fac aşa, sau invers  pentru că „CE ZICE LUMEA???”... Nu uita că lumea vede, aude şi vorbeşte... Din păcate vede rău, aude puţin şi vorbeşte întotdeauna prea mult... Un proverb vechi de când timpul, spune că doar pământul poate acoperi gura lumii, aşa că dacă ţi-ai propus să nu faci nimic din ceea ce îţi place pentru că e ieşit din comun, crezând că lumea nu te va bârfi, eşti într-o teribilă eroare. Orice problemă ai avea cu lumea, aceasta e PROBLEMA TA. Şi stă în puterea ta să o rezolvi în aşa fel încât să-ţi fie bine ţie. Nu fă ceva pentru ei. Fă-o pentru tine. Pentru liniştea minţii şi sufletului tău...

Realizezi că deşi par semne ale cumpătării, unele restricţii pe care ţi le impui în viaţă, te pot ţine departe de propria fericire? Un refuz la o cerere în căsătorie cu prima ta dragoste, pe motiv că încă nu ţi-ai terminat facultatea, întreruperea unei sarcini, pentru că eşti prea tânără să devii mamă, renunţarea la o carieră pentru că nu este pe placul părinţilor, pot fi tot atâtea trenuri care odată pierdute, nu mai opresc niciodată în gara ta...

Aşa că nu poţi merge tot timpul pe principiul că „O S-O FAC EU ŞI PE ASTA CÂNDVA, CĂ NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU”, pentru că s-ar putea să constaţi cu durere că atunci „E PREA TÂRZIU”...

Click here for English version