Oameni şi... oameni

      Oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui... Dar, Dumnezeule, cât de diferiţi sunt unii de alţii... 

     Unii sunt simpli, plini de bunătate sufletească, alţii sunt proşti ca noaptea dar se cred deştepţi... Unii sunt buni, care interpretează şi judecă puţin, alţii sunt complicaţi care se cramponează de prejudecăţi paranoice... Unii fac pe filosofii şi încearcă să ne dea lecţii de viaţă prosteşti, alţii chiar sunt filosofi dar nu sunt ascultaţi de nimeni... Unii iubesc, alţii n-au timp de asta pentru că urăsc... Unii iartă pentru că iubesc şi ar durea prea tare să plece, alţii nu iartă tocmai pentru că iubesc şi ar durea prea tare să rămână... Unii se poartă firesc, alţii nu-şi găsesc locul... Unii vor fi tot timpul lângă tine indiferent de context, alţii te vor părăsi... Unii mint ca să nu facă rău, alţii spun adevărul ca să nu facă rău mai târziu... Unii se bucură de micile plăceri ale vieţii, alţii sunt continuu nemulţumiţi... Sunt unii care-ţi dau viaţa peste cap, iar alţii precum busola îţi arată drumul de urmat... Sunt unii pentru care albul nu e alb şi negru nu e negru doar pentru că pur şi simplu vor să fie altfel decât alţii... Sunt unii reci de-ţi îngheţă sângele în vene doar rostind un cuvânt, iar alţii care-ţi încălzesc sufletul cu o privire... Unii te învinuiesc chiar şi pentru propriile greşeli, iar alţii care-şi asumă mult mai mult decât ar trebui din vină... Unii pretind că totul e bine, ba nu, toţi pretindem că totul e bine... Unii cred că s-a terminat dar alţii ştiu asta... Sunt unii care îşi împacă conştiinţa cu mici acte de caritate pentru a-şi spune că păcatul lor era justificat şi alţii care, pur şi simplu, îşi promit să se descurce mai bine data viitoare. Unii se topesc de dor, alţii nici nu îndrăznesc s-o facă...  Unii simt că sunt iubiţi, alţii cred că până nu o spui cu voce tare, nu o simţi... Sunt unii care se consieră mult mai inteligenţi decât media, iar alţii care dau cu aspiratorul în birourile primilor, dar care au citit la viaţa lor biblioteci întregi... Sunt oameni care se plâng, alţii care te fac să plângi şi alţii care plâng alături de tine... Unii caută pe cineva care să-i asculte, alţii tac şi zâmbesc... Sunt oameni frumoşi şi oameni urâţi, dar tot mai mulţi oameni frumoşi sunt urâţi în interior... Sunt oameni care trec cu răbdare peste toate mizeriile, iar alţii care până nu explodează nu se simt bine... Unii mai aşteaptă un semn după despărţire, alţii şi-au închis de mult timp inimile şi telefoanele, pentru că oricum cine şi-ar dori să sune, nu sună, iar cine sună chiar nu mai conteză... Unii dăruiesc puţin din lumea lor, pur şi simplu fără să aştepte ceva în schimb, alţii atât de chitroşi de nu-ţi dau un pahar cu apă...

     Fiecare însă, ar trebui să înţeleagă faptul că pentru a fi în armonie cu alţii, trebuie să aibă în primul rând o relaţie frumoasă cu sine însuşi. Să ştie să se ierte, să se accepte, să înveţe să uite!