...mai dăm noi înainte...

    

     Vin acasă obosit de la serviciu şi simt nevoia de relaxare… Dau drumul al televizor… Nişte eleve se vaită de probele practice extrem de grele pentru admiterea la nu ştiu ce facultate… Schimb postul… Un procuror se plânge de intervenţia politică în actul de justiţie… Nu-mi  place nici asta… Acţionez alt buton al telecomenzii… Apare o piţipoancă care se jeleşte că doctorul i-a greşit operaţia de siliconare… Schimb din nou… Un grup de suporteri sunt nemulţumiţi că intră Rapidul în Liga a II-a… Sting nervos televizorul… Iau ziarul şi văd titlul de pe prima pagină că angajaţii de la CFR Marfă sunt nemulţumiţi de privatizare… Răsfoiesc… Aflu că Preşedintele se lamentează de nu ştiu ce declaraţii ale Premierului… Arunc ziarul cât colo… Asta nu e relaxare… Toată lumea se plânge de toată lumea.  Nu contează motivul, nu contează dacă e ceva grav sau nu, dar lumea se plânge. Noi toţi ne plângem. A devenit o obişnuinţă să ne plângem… Nu suntem în trend dacă nu ne lamentăm… Când n-avem nimic concret de spus, ca să întreţinem conversaţia, trebuie să ne plângem de ceva sau cineva… Ne plângem că e din nou luni. Ne plângem că n-avem bani, iar când avem prea mulţi ne plângem că n-avem timp să-i cheltuim… Ne plângem că vara e prea cald şi că iarna e prea frig… Ne plângem că ne-a părăsit iubitul/iubita… Ne plângem de postul pe care-l ocupăm la serviciu sau că şeful e prea dificil… Ne plângem că e mizerie în oraşul nostru dar tot noi suntem cei care aruncăm pe jos ambalajul după ce mâncăm ciocolata… Ne plângem când echipa favorită a pierdut meciul… Ne plângem când ni se strică maşina dar nu ne întrebăm câte zeci de mii de kilometri sunt de când n-am mai schimbat uleiul… Ne plângem de funcţionarul de la ghişeu… Ne plângem că doar pe noi nu ne ajută nimeni… Ne plângem că părinţii nu ne dau bani… Ne plângem de bancă pentru că a dublat rata dar nu ne întebăm de ce nu ne-am gândit de două ori înainte de a lua credit în Franci elveţieni… Ne plângem de doctori şi de profesori… Ne plângem că şoferii merg cu viteză dar şi pietonii trec strada haotic… Ne plângem de vecinii gălăgioşi… Ne plângem de politicieni… Ne plângem şi când ne doare măseaua şi când ne doare în cot de alţii… Ne plângem de câinii vagabonzi dar tot noi îi hrănim… Ne plângem tot timpul de viaţa noastră cea grea…

     Ăsta e adevăratul motiv pentru care nu mai dă România asta înainte… Că ştim doar să ne plângem…